Mănăstirea Cernica a fost ctitorită de către Cernica Știrbei și soția sa Chiajna. Aceasta este atestată documentar înca din anul 1608.
Din cauza războaielor și ciumei, domeniul devine o ruină. În 1781 sunt refacute biserica cea mare și clădirile adiacente.
Încă de la intrare ne întampină Fantana Turcului. Aici se găsește un izvor cu apă potabilă.
Inițial arcadele erau acoperite cu picturi murale și acoperiș din țiglă veche. Din pacate, la ultima renovare acestea, în loc de fie restaurate, au fost acoperite cu tencuiala și zugrăvite.
Biserica a fost reconstruită, dupa cutremur, în anul 1802, iar sfințirea ei a avut loc în anul 1815.
Biserica are trei turle, una mare, asezată pe naos, și doua mai mici, asezate de o parte și de alta a pronaosului.
Este localizată pe malul sudic al lacul Cernica, fiind înconjurata de păduri seculare de stejari.
Dupa ce se trece de manastire, se continuă drumul pe o alee ce parcă taie lacul în două, marginită de niste garduri din barne, folosite, probabil, pentru reorganizarea locului.
Ajungem și la cimitir care este foarte bine îngrijit și cu multe monumente opere de arta.
Tot aici se află și centrul social-cultural Sf. Calinic.
La capătul domeniului găsim Biserica Sf. Nicolae. Aceasta se afla într-un amplu proces de renovare.
Lângă se găsește și stejarul secular (Quercus Robur), exemplar ocrotit.
Pe domeniul mănăstirii am găsit și niște hamei. Lucru destul de puțin obișnuit pentru că el se cultivă pe suprafele mari.
Date tehnice:
Traseu: Din șoseaua de centură a capitalei, se merge pe DJ301 până la Cernica.
Taxa masina: 2 lei. Se poate parca și afară, dacă sunt locuri.
Data: 30.09.2012