Olteniţa

Un colț uitat de lume.
Am plecat, într-o zi mai caldă de iarnă, la Oltenița. Mergeam cu gândul să vedem Turnul de apă și Muzeul Civilizației Gumelnița.
Am ajuns destul de repede din București, chiar dacă drumul nu este prea bun.

Ajungem la primul obiectiv de vizitat – Turnul de apă în incinta căruia trebuia să fie un muzeu de artă. Spun trebuia pentru că acolo am găsit doar o ușă închisă. Construcția este interesantă și datează de la începutul secolului XX, dar cam atât.

Am plecat un pic dezumflați de aici spre Muzeul Gumelnița. Găsim un indicator care ne spune că a fost reabilitat cu fonduri Regio și trăgeam speranță că o să vedem ceva interesant.

Dar ușa era închisă. Mare păcat pentru așa clădire frumoasă. Am încercat să vorbim cu cineva de la primărie, dar fiind duminică, pe acolo erau numai persoane care asigurau paza și nu știau de ce nu este deschis.

După aceste „reușite”, de a vedea ceva, ne-am plimbat puțin prin oraș după care am mers la Ansamblul Udriște-Năsturel unde am fost mult mai norocoși.

Câteva cadre din Oltenița.

– Casa Creației

– La Ionescu

– Monumentul Eroilor

– Oameni

Date tehnice:
Data: 03.02.2013
Locație: Oltenița.

Ruinele Bisericii Măgureni

În comuna Sărulesti, judetul Călărași, pe o mica peninsulă, la marginea satului Măgureni există ruina fostei Bisericii Măgureni, o ctitorie ortodoxă ridicată în perioada 1671-1674.

Aceasta fost inundată și incendiată de nenumărate ori, însă, în pofida acestor vicistitudini altarul și picturile de pe pereții interiori se regăsesc și acum.

Peticul de pământ unde se află edificiul este înconjurat de lacul Sărulești.

Pe fundul acestui lac se află satele Ciofliceni şi Pavliceni, plus părţi din Săruleşti-sat, Presna şi Sănduliţa. Au fost indunate de comuniști în vederea realizării canalului Bucureşti-Dunăre. Acest lac a devenit raiul pescarilor de crap dintr-o greseală a celor care au lucrat la proiect: transformarea Bucureştiul în port la Dunăre. S-a renunţat pentru că, după ce au inundat satele sus-numite, au concluzionat că nu se poate menţine un nivel navigabil constant până la Bucureşti. Până la inundare, care a ridicat nivelul apei cu cinci metri, au existat mai multe ferme piscicole. Acţiunea heirupistă a comuniştilor n-a mai lăsat timp pentru recoltarea peştilor din acele bazine.

Apa foarte calcaroasă determină creşterea deosebită a scoicilor, racilor şi melcilor, hrană cu foarte multe proteine care favorizează apariţia unor exemplare gigantice de crap.

De la localnici am aflat că în această ruină s-a filmat „Umilința”, un film în care a jucat Șerban Ionescu.

Date tehnice:
Locație: Sat Măgureni, Comuna Sărulești

Data: 24.11.2012

Cascadele Vălul Miresei, Iadolina, Izvorul Minunilor

De la Stâna de Vale se poate ajunge relativ ușor la 3 cascade, Izvorul Minunilor fiind aproximativ în stațiunea turistică; Iadolina și Vălul Miresei răgăsindu-se pe drumul județean 108.

Am decis să mergem să le vizităm, nefiind foarte departe de locul nostru de cazare. Am pornit-o deci după indicatorul spre Remeți.

Vălul Miresei este o cascada destul de mare, fiind vizibilă de pe drum, iar indicatorul de pe copac sigur ajută.

Căderea de apă nu este dreaptă și crează o impresie vizuală plăcută.

Pârâiașul, afluent al râulul Iad, se unește cu acesta prin această frumoasă cadere de apă.

Ne continuăm drumul de-a lungul râului, către cascada Iadolina, până când ajugem noi la un punct de unde GPS-ul spunea că am trecut de locul cascadei. Ne-am oprit și am întrebat pe cineva care vedea din sensul opus unde este și am fost îndrumați să ne întoarcem vreo 500m.

Am parcurs noi cei 500m înapoi că să vedem că este un însemn pe peretele de stâncă care spune că acolo se află Iadolina.

Acesta este situata pe râul Iad, la circa 6 km de coada lacului Leșu. Căderea de apă este mare și sunetul creat este super.

Dacă la Vălul Miresei am fost până sub ea, aici nu am reușit, datorită locației: sub nivelul drumului, pe o pantă abruptă.

Ultima cascadă la care am ajuns, în periplul nostru pe la Stâna de Vale, a fost Izvorul Minunilor. Aceasta este creată artificial, iar căderea de apă nu este foarte mare.

La baza cascadei exită o plăcuță cu legenda Izvorului.

Căderea de apă se oprește într-un mic lac.

Date tehnice:
Locație: Stâna de Vale, Bihor.
Cascadele Vălul Miresie și Iadolina se află pe partea dreaptă a DJ108.
Cascada Izvorul Minunilor este în Stâna de Vale.

Cascada Vălul Miresei:

Cascada Iadolina:

Cascada Izvorul Minunilor:

Izbucul Tăuzului

În drum spre satul Casa de Piatră, pe partea stangă, se vede un indicator ce te îndrumă spre un Izbuc.

Nu știam exact ce înseamna un izbuc aşa că l-am urmat. Am mers pe o potecă îngustă, prin pădure, marcată cu un punct albastru ce mergea de-a lungul unui râu. Sunetul produs de apa ce curgea cu repeziciune printre pietre, era de poveste.

Unii au timp de joacă.

Am traversat doua poduri peste apă, cu puţine emoţii pentru ca se cam clatinau. 🙂 (eu, Alina, în schimb Mihai a trecut fară probleme).

La capatul traseului ne-a întampinat o privelişte incredibil de frumoasă, un loc sălbatic şi natural chiar dacă este destul de aproape de drum. Acolo am văzut pentru prima dată ce este, mai exact, un izbuc. Un lac mai micuţ, cu o apă limpede ca de cristal, înconjurat de pereţi de stancă.

Izbucul Tăuzului este locul pe unde se întoarce la suprafata apa pierdută în subteran prin pestera Coiba Mare şi Coiba Mica. Acesta are o adancime de aproximativ 87 metri. Apa din Izbucul Tauzului este întodeauna limpede, chiar şi dupa zile ploioase, şi mult mai rece decat apa din Valea Gârda Seacă.

Este cea mai adâncă peșteră scufundată din Romania. Aici speologul polonez Rafal Garski si-a pierdut viata la 4 octombrie 2002. În acel an, echipele de speologi români și polonezi au găsit trupul acestuia la 80 de metri adâncime. Există și o placuță memoriala pusă pe unul din versanți.

Date tehnice:
Locație: Casa de Piatră, în apropiere de Arieșeni.

Data: 09.11.2012

Cascada Urlătoarea

Am mai avut noi o tentativă de a ajunge pe la Urlătoarea, dar vremea s-a pus împotriva noastră și nu am reușit. Însă în duminica asta am decis: mergem la cascadă chiar dacă în București plouă. Am fost foarte inspirați pentru că după ce am trecut de centura Ploieștiului ploaia mocănească, pe alocuri torențială, care ne însoțise de când am plecat, s-a oprit.
În Bușteni era un cer de un albastru cum nu mai văzusem de ceva vreme.

Am fentat și taxa de parcare de lângă Hotel Silva, de 2 lei pe oră, parcând pe o străduță mai ascunsă.

Am pornit-o pe traseul marcat cu cerc roșu spre cascadă. Drumul face parte din traseul cunoscut drept Jepii mari.

După ce am mers vreo 10-15 minute soarele s-a ivit printre crengile copacilor.

Vremea frumoasă ne-a însoțit până la cascadă.

Și cascada.

Stânca din fața cascadei constituie un excelent punct de fotografiere.

Am urcat un pic mai sus de căderea de apă și am mai prins câteva cadre ale părâului.

Chiar înainte să ieșim din pădure lângă Bușteni am văzut un curcubeu frumos deasupra localității. Din păcate nu se vede prea bine în cadru pentru că ploua mărunțel și nu am mai schimbat obiectivul.

Date tehnice:
Busteni, pornire din spatele hotelului Silva. Traseu marcat cu bulină roșie.

Data: 28.10.2012

Cazinoul Constanța

Am fost să vedem și noi simbolul orașului Constanța, Cazinoul. Deși știam că este în paragină.
Construcția Cazinoului a fost începută în anul 1909. Lucrările au durat un an de zile, iar acesta a fost inaugurat în anul 1910.
În timpul Primului Război Mondial clădirea Cazinoului a fost transformată în spital, dar cu toate acestea a fost bombardată şi deteriorată. Reparaţiile s-au încheiat complet abia în anul 1928. Cazinoul a fost restaurat ulterior în anul 1937 de către însuşi proiectantul Daniel Renard.
În martie 2009 și-a deschis pentru ultima dată porțile publicului larg pentru vizitare. După această dată acesta a fost închis pentru renovare. Acesta trebuia să fie gata în 2010 pentru a sarbatori cei 100 de ani de la data la care a fost dat în folosintă însă compania care a câștigat licitația nu a respectat termenul de predare. Din păcate contractul încheiat între primarie și această firmă este pe o perioadă de 49 ani și poate fi prelungit ulterior.

La intrare stă scris „Monument de arhitectură”, dar arată atât de neîngrijit…

Deși la exterior nu se văd decât câteva geamuri sparte și ai avea tendința să crezi că nu arată atât de rău, o data ce treci de ușa păzită de 2 body-guarzi, te lovește o ruină.

Sălile arată ca după război, pline de mizerie, cu grămezi de tencuială căzută, cu oglinzi si geamuri sparte, igrasie pe toți pereții, mizerie lasată de pasările ce și-au făcut cuib în interiorul acestuia.

Sala cu vedere la mare oferă o priveliște minunată asupra orizontului. Te duce cu gândul ca acum zeci de ani aici se făceau sau pierdeau averi.

Candelabrele și scara interioară sunt singurele care mai sunt folosibile.

Unele ferestre mai au draperii.

Sala de spectacole de la etaj este acuma numai ruină.  Singurii spectatori au ramas porumbeii care şi-au facut cuib în cupola sălii.

Întregul cazino a fost construit în stil Art Nouveau. Fereastra în forma de scoica, înspre mare, tipica acestui stil.

Cazinoul din Constanta a fost preluat de la Primăria Constanta de către Ministerul Dezvoltarii Regionale şi Turismului şi urmează să fie modernizat cu o suma de 39 de milioane de lei. Lucrarile se vor desfăşura pe o perioada de 24 de luni. Pană încep lucrarile de restaurare, Cazinoul poate fi vizitat gratuit între orele 10 si 18.

Date tehnice:
Distanță: 225km, București – Constanța.
Drum: noua autostradă.
Adresa: Bd. Regina Elisabeta, Nr. 2 , Constanta

Data: 19.08.2012

Cheile Doftanei și Barajul Paltinu

În judetul Prahova, înainte de Barajul Paltinu drumul urmărește meandrele și cheile râului Doftana. Șoseaua este străjuită de copaci. Pe malurile râului sunt multe locuri unde se poate face grătar, instala cort, sau pur și simplu plajă.

Situat, pe valea râului Doftana, barajul Paltinu este  construit din beton, în arc, cu dublă curbură cu rost perimetral. Are o înălțime de 108m și o lungime de 455m.

A fost construit în anul 1966 și dat în folosință în 1971. Barajul servește la alimentarea cu apă potabilă a localitaților Câmpina și Ploiești, producerea de energie hidroelectrică precum și pentru irigații.

Lacul de acumulare se întinde pe o suprafață de aproximativ 3 km.

Accesul pe baraj este interzis fiind păzit de jandarmi.

Scăldatul este interzis pentru că lacul este foarte adânc, iar pericolul de înec este foarte mare din cauza curenților. Mărturie stau multitudinea de cruci aflate pe marginea lui.

Date tehnice:
Drumul pâna la baraj este destul de simplu. Se merge, de la București, pe DN1 spre Câmpina. Din Câmpina se merge spre comuna Valea Doftanei pe drumul județean 102 L. Se merge pe lângă râu până la baraj.
Distanță, București – baraj: 111km.

Data: 31.07.2012

Rezervatia naturala Platoul Meledic

Am fost la Platoul Meledic într-o sâmbătă. Drumul spre Buzău, iar de acolo stânga spre Lopătari. Am spus să ne mai răcorim un pic de la căldura excesivă din București.

În drum spre platorul Meledic, în locul de unire a râului Slănic cu pârâul Jgheab, se afla Rezervația naturală Piatra Alba La Grunj. Este un martor de eroziune hidraulică și eoliană format prin acumulare de marmă albă cinerită. Silueta piramidala a rocii este lipită de o rocă alcatuită din tufuri dacitice de culoare alb-verzuie de vârstă tortoniană, tot ansamblul fiind prins între stratele de marne si gresii cu poziţie aproape verticală.

Acest monument al naturii se află pe raza comunei Mânzălesti. Pentru a ajunge la el se merge pe valea Slănicului (DJ 203 K) care pornește de pe DN2(E85) de la Mărăcineni către Săpoca, urmând ruta Beceni -> Vintilă Vodă ->Mânzălesti->Lopatari.

Lacul Meledic, cunoscut și sub denumirea de  Lacul fără Fund, este un lac de apă dulce pe un masiv de sare. Ceva unic în România cât și în Europa.

In urma taberei de sculptură din iunie 2001, pe platoul Meledic, într-o poiana de langă lacul Meledic, se află aproximativ 25 de statui din lemn.

Aceasta vale (Slănicul de Buzau), cat și restul Subcarpaților Vrancei, adapostesc cele mai bogate zăcaminte de sare din România.

Masivul de sare de la Mânzălești se gaseste pe partea dreaptă a drumului ce duce de la Mânzălești la Lopatari. Atentie ca desi este drum asfaltat, exista portiuni unde acesta (asfaltul) lipsește cu desavârșire fiind înlocuit cu pietriș.

Râu de sare.

O mică peșteră salină.

Date tehnice:

Număr de kilometrii: 170 dus.
Mâncare: de acasă.
Data: 23.06.2012
Drum, pe alocuri rupt, dar în general bun.