Cetatea Cherven

Cetatea Cherven, în românește Cerven, a fost unul dintre cele mai importante centre economice, culturale și militare bulgare între secolele al XII-lea și al XIV-lea. A fost edificată pe locul unei vechi cetăți abandonate, de origine bizantină. A devenit reședință a episcopului de Cerven în 1232. În seculul a XIV-lea atinge gradul maxim de evoluție, cetatea ocupând aproximatriv 1km pătrat. Devenea astfel cel mai important centru de măiestrie în extragerea și prelucrarea fierului și a aurului, dar și cultural. Declinul a început în 1388, când a fost cucerită de către turci.

După ce am plecat de la Basarbovo rock monastery, ne-am îndreptat spre Cerven.

Cetatea, văzută de pe drumul ce șerpuiește de-a lungul râului Lom.

Acum, la poalele dealului pe care a fost construită cetatea, găsim satul eponim, Cherven.

Am parcat lângă un panou cu planul cetății.

Cum majoritatea asezărilor fortificate sunt construite strategic pentru a putea evita inamicul, Cherven este asezat pe un deal stâncos. Pentru a ajunge efectiv în orasul medieval Cherven trebuie să urcaţi cam 235 de scari din piatră.

În drum spre cetate, printre stânci, am văzut foarte multe sopârle ce mişunau din stânga în dreapta.

Pe lângă ruine descoperim multe hărţi şi imagini ce ilustrează vechiul oraş şi ce obiective existau înainte pe locul zidurilor din prezent.

Zidurile de incinta ale orasului, care nu au fost încă pe deplin escavate, se disting însa foarte clar. Acestea înconjurau cetatea pe toate parţile, cu excepţia unei mici porţiuni de drum.

Aici sunt păstrate ruinele catedralei episcopale.

Turn de apărare din secolul XIV, păstrat în forma originală.

Cherven a fost declarat Rezervaţie Arhitecturală Naţională, devenind un sit turistic foarte popular. În prezent, este inclus într-un proiect pentru dezvoltarea turismului rural şi ecologic. Este inclus într-un proiect finanţat din fonduri Phare pentru dezvoltarea turismului cultural în Bulgaria.

Date tehnice:
Data: 06.08.2013
Taxe: 6 leva
Locație: satul Cherven, Bulgaria.

Sfânta Mânăstire Comana – Schitul Barbu Bellu

Schitul Gostinari sau Barbu Bellu se află în localitatea eponimă. Primul lucru care te „lovește”, când ajungi în dreptul cimitirului din sat unde se află ruinele, este intrarea. Aceasta este mare, înaltă și cu ziduri groase de cărămidă.

Deși a păstrat numele de Barbu Bellu, biserica înconjurata de ziduri nu a fost clădită de el, ci de bunicul său, vistiernicul Ștefan Bellu, în anul 1818.

După ce treci de intrare, dai în cimitir.

Pașii ne poartă către ruinele bisericii, altă dată impunătoare.

Pășim pragul bisericii. Aceasta nu a mai servit ca lacas de cult din anul 1857, odata cu construirea actualei biserici a satului.

După ce treci de ușă, singurul lucru mai zdravăn de aici, observi zidurile dărâmate și urmele de pictură de pe pereți.

Vedere de afară a ușii.

Vedere din interior.

Nu puteau lipsi textele scrijelite.

Câteva detalii cu interiorul.

Cupola.

Pe alocuri tavanul dispare făcând mai facilă comuniunea cu divinitatea.

Pe lângă biserică, putem admira și ruina turnului clopotniței, aflat deasupra intrării, din care a disparut scara de acces, acum fiind doar mizerie acoperită de zăpadă.

După ce ieșim din biserică mergem un pic prin cimitir pentru o vedere de ansamblu.

Pentru a ajunge la Gostinari din Bucuresti noi am folosit următoare rută: ieșire din București spre Giurgiu – mers până la Adunații Copăceni unde am făcut stânga spre Varlaam; Varlaam – Mogoșești – Grădiștea – Falaștoacă de unde am cotit spre DJ 412 spre Gostinari. O dată intrat în Gostinari, din punctul unde DJ412 se desprinde la dreapta (spre Comana), noi am mers la stânga, iar apoi imediat pe prima strada la dreapta. Din centrul satului, se poate ajunge la schit pe strada Primariei, aflata la drumul principal. Din această stradă am fost nevoiți să cotim de 2 ori la stanga, pe primele variante.

Din câte am înteles de pe internet și de la săteni, schitul are „oficial” un singur viețuitor, iar Episcopia Giurgiului colecteaza fonduri pentru restaurarea edificiului.

Date tehnice:
Localizare: comuna Gostinari, județul Giurgiu.

Data: 02.01.2013

Ruinele Bisericii Măgureni

În comuna Sărulesti, judetul Călărași, pe o mica peninsulă, la marginea satului Măgureni există ruina fostei Bisericii Măgureni, o ctitorie ortodoxă ridicată în perioada 1671-1674.

Aceasta fost inundată și incendiată de nenumărate ori, însă, în pofida acestor vicistitudini altarul și picturile de pe pereții interiori se regăsesc și acum.

Peticul de pământ unde se află edificiul este înconjurat de lacul Sărulești.

Pe fundul acestui lac se află satele Ciofliceni şi Pavliceni, plus părţi din Săruleşti-sat, Presna şi Sănduliţa. Au fost indunate de comuniști în vederea realizării canalului Bucureşti-Dunăre. Acest lac a devenit raiul pescarilor de crap dintr-o greseală a celor care au lucrat la proiect: transformarea Bucureştiul în port la Dunăre. S-a renunţat pentru că, după ce au inundat satele sus-numite, au concluzionat că nu se poate menţine un nivel navigabil constant până la Bucureşti. Până la inundare, care a ridicat nivelul apei cu cinci metri, au existat mai multe ferme piscicole. Acţiunea heirupistă a comuniştilor n-a mai lăsat timp pentru recoltarea peştilor din acele bazine.

Apa foarte calcaroasă determină creşterea deosebită a scoicilor, racilor şi melcilor, hrană cu foarte multe proteine care favorizează apariţia unor exemplare gigantice de crap.

De la localnici am aflat că în această ruină s-a filmat „Umilința”, un film în care a jucat Șerban Ionescu.

Date tehnice:
Locație: Sat Măgureni, Comuna Sărulești

Data: 24.11.2012