Iza

La 87 de km de Baia Mare, în coasta comunei Bârsana şi aproape de malul Izei, se află, unul din cele mai frumoase asezăminte mănăstireşti de lemn, ce s-au văzut vreodată.

Scurtă istorie:
Episcopia Ortodoxă Română a Maramureşului a fost desfiinţată, oficial, în 1740. Iar la 12 iulie 1791 mănăstirea a fost desfiinţată şi ea, călugării au fost alungaţi şi s-au refugiat în Moldova la Mănăstirea Neamţ. Atunci mănăstirea a fost devastată, chiliile şi clădirile anexe distruse, averea confiscata de către Imperiul Habsburgic.
După 1989 s-a luat hotărârea să se ridice o nouă mănăstire pe locul unde a fost cea veche, iar începand cu 1991 s-a adunat material lemnos pentru biserică, iar în anul 1993 s-a sfinţit piatra de temelie şi s-a început ridicarea noii biserici.

Toate cladirile mănăstirii folosesc ca sursă de inspiraţie tradiţia locală, fiind executate din lemn de stejar şi pietre de râu, ridicate de meşteri din localitate, asigurând astfel continuitatea artei cioplirii şi îmbinării lemnului.

Intrarea în incinta Mănăstirii se face pe sub semetul Turn clopotniţă cu gang, construit în anii 1998-1999.
Pe o placuta din dreapta vedem scris: „Aceasta nu e alta, fără numai Casa lui Dumnezeu, aceasta e Poarta Cerului”

Cum păşeşti dincolo de această poartă, te întâmpină un spaţiu imens şi foarte bine delimitat. Parcă nimic nu este asezat la voia întâmplării aici. Toate se îmbină perfect, clădirile în stil maramureşean, aleile împreşmuite de borduri cu flori de toate soiurile şi viu colorate, şi diverse bijuterii arhitecturale din lemn.

Lângă intrare, pe partea dreaptă se află Biserica din lemn. Aceasta are 57 de metri înaltime, 23 de metri lungime şi 12,5 metri laţime, numărându-se printre cele mai înalte construcţii de lemn din Europa.

Înăuntrul bisericii se găsesc toate spaţiile caracteristice unui lăcaş de cult ortodox: pridvor, pronaos, naos, altar.

Mergând în sus, pe aleea pietruită şi străjuită de flori, ne îndreptăm spre Stăreţia, Casa Maicilor, o construcţie supraetajată de o cuceritoare fantezie arhitectonică.

Pe partea stânga a aleii, într-un cadru mirific şi plin de verdeată, se află un Altar de vară, ridicat în anii 1996-1997, construit din lemn şi acoperit cu sindrilă. Acesta este elementul de arhitectură în jurul caruia pivotează întregul ansamblu monahal.

In spatele lui, Aghiasmatarul completează ansamblul mănăstiresc, aflându-se într-un loc central. Acesta evocă construcţiile anexă, de pe lângă basilicile paleocreștine în care se săvârşea şi se păstra aghiasma. Aghiasmatarul are patru intrări, iar în mijloc o fântână.

In partea dreapta se înaltă Casa Voievodală, un asezamant fermecator ce ilustreaza perfect stilul arhitectural maramureșean dupa care sunt ridicate majoritatea bisericilor de lemn din această regiune.

Puțin mai departe se află Casa Artistului. A fost terminată în 1999. Aici sunt găzduiţi oameni de creaţie, oameni cu preocupări artistice.

Muzeul de icoane şi carte Veche Gavril de Bârsana se afla imediat la intrare, pe partea stângă. De aici poti afla istoria locului, trecutul cultural şi religios al mănăstirii. Clădirea imită perfect casele localnicilor cu mobilier, vesela, veșmintele.

Date tehnice:
Data: 02.06.2013
Taxe: Intrare gratis. 5 lei taxa foto.
Locație: Bârsana, Maramureş.
Acces: – Mergând pe drumul judeţean 186, dinspre Sighetu Marmatiei, se urmează drumul spre Vadu Izei, Onceşti, după care urmează Bârsana.
– Tot pe acelaşi drum, din Săcel spre Bogdan Vodă se trece prin localitatea Rozavlea, iar mai apoi se ajunge în Barsana
– Dinspre Cavnic, pe drumul judetean 109F se urmează ruta Budesti – Calinesti – Bârsana.