lemn

În nordul ţării, la graniţa cu Ucraina, în localitatea Vişeul de Sus, găsim ultima cale ferată forestieră adevarată ce a mai ramas azi, în intreaga lume.
Mocaniţa de la Vişeul de Sus este o mare avuţie şi deosebit de importantă pentru patrimoniul cultral, dar şi tehnic.

Istoria Mocaniţei de la Vişeul de Sus îţi are începuturile în secolul al XVIII-lea, atunci când teritoriul tării se afla sub stapânire austro-ungară. Nemţii ne-au lăsat cea mai mare bogăţie, care a propulsat localitatea pe un rang înalt şi cunoscut de mii de naţii de oameni. Ei au fost cei ce au pătruns în pădurile din Valea Vaserului şi au exploatat bogăţia în resursele de lemn existente acolo. Lemnul era adus, la Vişeul de Sus, pe apa, legat în plute. Mai târziu, între anii 1930 – 1933, a început construcţia Căii Ferate Forestiere, linie ferată cu ecartament îngust (760 mm) şi pe o lungime de 56 km, între Vişeu şi Izvorul Comanului.

Acest fenomen a luat amploare în toata Europa însă, dupa anul 1945, acestea au fost înlocuite de drumurile forestiere. În tara noastra aceste cai ferate au fost menţinute mai mult timp.
În anii ’90, dupa căderea comunismului, locomotivele şi vagoanele folosite au fost scoase din uz şi duse la fier vechi.

Mocanița de la Vişeul de Sus a rezistat fantastic acestui dezastru, fiind singura mocaniţă care a supravieţuit, devenind astăzi un obiectiv turistic de o valoare deosebită.
Locomotivele sunt model Reşita şi sunt fabricate în anii ’50, greutatea locomotivei fiind de 24.8 tone cu combustibil, fără cântărind 20 tone.

Astăzi mocaniţa înca este folosită pentru transportul lemnului, însa, din anul 2000, aceasta poartă turiştii într-o plimbare de neuitat. Începand cu 2005, cu ajutorul unei asociatii elveţiene „Hilfe fur die Wassertalbahn”, ce a restaurat multe dintre locomotivele trase pe dreapta, a restaurat depoul şi clădirea gării, s-au cumparat şi ataşat vagoane pentru persoane ce sunt tractate de locomotiva cu abur.

Traseul Mocăniţei este de 60 km şi traversează o zona împădurită, de-a lungul râului Vaser, peste poduri şi tunele.

Plimbările cu mocăniţa încep primăvara şi ţin până toamna. Drumul începe de la Vişeul de Sus până la staţia Paltinul. Este un drum de 2 ore, iar aici se face un popas de relaxare, turiştii putând admira frumuseţile zonei şi având la dispoziţie o ofertă bogată de mâncare.
În staţia Paltinul se stă cam 2 ore, dar diferă în funcţie de starea vremii.

Dupa ce îşi completează provizia de lemne şi de apă, mocaniţa porneste din loc, pufăind şi bufnind din greu. Drumul este dificil, iar trenul trebuie să facă opriri dese pentru alimentare cu apă din gurile pâraielor.

Date tehnice:
Data: 03.06.2013
Bilet mocăniţă: 48 RON/persoană.
Locație: Vişeul de Sus, Maramureş.
Cum se ajunge: din Baia Mare sau Satu Mare, pe traseul Sighet – Valea Vişeului până la destinaţie. În localite există indicator către gară.

La 87 de km de Baia Mare, în coasta comunei Bârsana şi aproape de malul Izei, se află, unul din cele mai frumoase asezăminte mănăstireşti de lemn, ce s-au văzut vreodată.

Scurtă istorie:
Episcopia Ortodoxă Română a Maramureşului a fost desfiinţată, oficial, în 1740. Iar la 12 iulie 1791 mănăstirea a fost desfiinţată şi ea, călugării au fost alungaţi şi s-au refugiat în Moldova la Mănăstirea Neamţ. Atunci mănăstirea a fost devastată, chiliile şi clădirile anexe distruse, averea confiscata de către Imperiul Habsburgic.
După 1989 s-a luat hotărârea să se ridice o nouă mănăstire pe locul unde a fost cea veche, iar începand cu 1991 s-a adunat material lemnos pentru biserică, iar în anul 1993 s-a sfinţit piatra de temelie şi s-a început ridicarea noii biserici.

Toate cladirile mănăstirii folosesc ca sursă de inspiraţie tradiţia locală, fiind executate din lemn de stejar şi pietre de râu, ridicate de meşteri din localitate, asigurând astfel continuitatea artei cioplirii şi îmbinării lemnului.

Intrarea în incinta Mănăstirii se face pe sub semetul Turn clopotniţă cu gang, construit în anii 1998-1999.
Pe o placuta din dreapta vedem scris: „Aceasta nu e alta, fără numai Casa lui Dumnezeu, aceasta e Poarta Cerului”

Cum păşeşti dincolo de această poartă, te întâmpină un spaţiu imens şi foarte bine delimitat. Parcă nimic nu este asezat la voia întâmplării aici. Toate se îmbină perfect, clădirile în stil maramureşean, aleile împreşmuite de borduri cu flori de toate soiurile şi viu colorate, şi diverse bijuterii arhitecturale din lemn.

Lângă intrare, pe partea dreaptă se află Biserica din lemn. Aceasta are 57 de metri înaltime, 23 de metri lungime şi 12,5 metri laţime, numărându-se printre cele mai înalte construcţii de lemn din Europa.

Înăuntrul bisericii se găsesc toate spaţiile caracteristice unui lăcaş de cult ortodox: pridvor, pronaos, naos, altar.

Mergând în sus, pe aleea pietruită şi străjuită de flori, ne îndreptăm spre Stăreţia, Casa Maicilor, o construcţie supraetajată de o cuceritoare fantezie arhitectonică.

Pe partea stânga a aleii, într-un cadru mirific şi plin de verdeată, se află un Altar de vară, ridicat în anii 1996-1997, construit din lemn şi acoperit cu sindrilă. Acesta este elementul de arhitectură în jurul caruia pivotează întregul ansamblu monahal.

In spatele lui, Aghiasmatarul completează ansamblul mănăstiresc, aflându-se într-un loc central. Acesta evocă construcţiile anexă, de pe lângă basilicile paleocreștine în care se săvârşea şi se păstra aghiasma. Aghiasmatarul are patru intrări, iar în mijloc o fântână.

In partea dreapta se înaltă Casa Voievodală, un asezamant fermecator ce ilustreaza perfect stilul arhitectural maramureșean dupa care sunt ridicate majoritatea bisericilor de lemn din această regiune.

Puțin mai departe se află Casa Artistului. A fost terminată în 1999. Aici sunt găzduiţi oameni de creaţie, oameni cu preocupări artistice.

Muzeul de icoane şi carte Veche Gavril de Bârsana se afla imediat la intrare, pe partea stângă. De aici poti afla istoria locului, trecutul cultural şi religios al mănăstirii. Clădirea imită perfect casele localnicilor cu mobilier, vesela, veșmintele.

Date tehnice:
Data: 02.06.2013
Taxe: Intrare gratis. 5 lei taxa foto.
Locație: Bârsana, Maramureş.
Acces: – Mergând pe drumul judeţean 186, dinspre Sighetu Marmatiei, se urmează drumul spre Vadu Izei, Onceşti, după care urmează Bârsana.
– Tot pe acelaşi drum, din Săcel spre Bogdan Vodă se trece prin localitatea Rozavlea, iar mai apoi se ajunge în Barsana
– Dinspre Cavnic, pe drumul judetean 109F se urmează ruta Budesti – Calinesti – Bârsana.