De când am început să călătorim mai mult, am devenit fascinaţi de istorie, iar în Polonia, la Auschwitz, ne-am dorit amândoi să ajungem. Anul acesta ne-am planificat concediul pornind de la acest punct, iar cum traseul cel mai scurt și fără vize era prin Ungaria, am trecut și prin Budapesta.
După ce am stat în Maramureș câteva zile, am pornit-o spre destinația noastră, Auschwitz. Drumul a fost destul de lung, vreo 600km, dar cu autostrazile de la unguri și de la slovaci am făcut destul de puțin.
Nici nu știu dacă are sens să povestim despre istoria acestui loc pentru că internetul e plin despre asta. Voi spune totuși câteva lucruri poate mai inedite:
- Orașul polonez unde au fost construite cele 3 lagăre mari și multele închisori adiacente are numele Oświęcim fiind prima oară atestat în 1138. Naziștii au izgonit populația poloneză de acolo pentru a putea crea o zonă tampon între lagăre și restul.
- Papa Ioan Paul al II-lea a vizitat orașul în iunie 1979 și a făcut o împrtășire deasuprea liniilor ferate. Pe acel loc acuma se află o cruce.
- Într-una dintre clădirile de la Auschwitz I acuma există o cantină.
- Din 1979 face parte din patrimoniul universal, UNESCO.
Programul de vizitare începe la 9 dimineața, iar până la 10 se poate intra fără ghid, grupurile organizate au acces numai de la 10. Am ajuns înainte de ora 10 și am intrat, gratuit.
Auschwitz I – Centrul de tortură și experimente
Am pășit în curtea interioară unde am remarcat lipsa asfaltului de pe alei, fiind doar pietriș.
Auschwitz I Poarta principala: La intrare se trece pe sub faimoasa poartă pe care scrie „Arbeit Macht Frei”.
Lângă poarta principală, orchesta cânta atunci când deținuții ieșeau sau se întorceau de la muncă. Acesta orchestă era pusa pentru a-i obliga să bată ”pas de defilare” şi, astfel, să-i poată număra mai ușor.
Gardul electrificat: Lagarul era inconjurat de gard electric dublu și sârmă ghimpată.
Crematoriul I – la marginea lagărului se gasește Crematoriul; o structură destul de mică, construită în pamânt. A ramas așa cum era, cu camera de gazare, cărucioarele de fier și furnalele.
Spânzuratoarea: Dupa ce a fost capturat și condamnat la moarte, Commandantul Rudolf Höss a fost spanzurat pe 16 aprilie 1947 în acest loc, lângă crematoriul I. Cât a stat în închisoare, Höss, a scris, pe lângă un memoriu foarte detaliat despre Auschwitz și următoarele: „History will mark me as the greatest mass murderer of all time”.
Îmbrăcamintea deținutilor: Acestea sunt expuse în blocul 4.
Aici toate corpurile au număr, începând cu 1 și terminând cu 28. Naziști le-au denumit blocuri. Foarte multe dintre ele au fost amenajate pentru a comemora victimele și a povestii despre viața din acele închisori. Există totuși și unele blocuri unde nu este permis accesul.
Blocul 1 – Nu este deschis publicului.
Blocul 2 – Nu este deschis publicului.
Blocul 3 – Aici erau torturati prizonierii. Nu este deschis publicului.
Blocul 4 – Exterminarea.
Aici sunt prezentate motivele pentru care prizonierii de diverse etnii au fost închisi în lagăr precum și deportarea și uciderea în masă a evreilor europeni. Acestea sunt prezentate cu ajutorul unor fotocopii ale înregistrărilor din tabară, fotografii facute când lagarul era în funcțiune, planuri în format mare, hărți, modele și machete ale instalațiilor de exterminare, inclusiv canistrele cu cianura folosită în camerele de gazare (Zyklon B) și piese metalice de la crematorul distrus.
Blocul 5 – Dovezi ale crimelor.
Aici sunt expuse obiectele confiscate de la evreii uciși: coșuri, valize și diverse articole de zi cu zi (ustensile de bucătărie, perii de ras, periuțe de dinți, perii de pantofi, pantofi, perii de haine, diverse alte perii și articole de îmbracăminte pentru copii). Pe lângă acestea mai sunt proteze și articole de îmbrăcaminte ale clericilor evrei.
Blocul 6 – Viața prizonierilor.
Aici este o prezentare a tratamentului la care erau supusi cei închiși la Auschwitz, din momentul intrării (proceduri de înregistrare, asignarea unui număr – acesta era tatuat pe mână, astfel ei nu mai aveau nume ci erau doar niște numere), clasificarea în categoria corectă de prizonier, articole de îmbrăcaminte și încălțăminte specifice prizonierilor. Blocul conține, de asemenea, foarte multe fotografii portret ale victimelor, cu numărul asignat, data de naștere, ocupația (dacă era cunoscută), data sosirii în lagar și data decesului.
Blocul 7 – Probe ale condiţiilor de trai din lagăr.
O ilustrare a condițiilor de trai și a celor igienico-sanitare de care dispuneau deținuții în diferitele faze de existență a lagărului. În interior avem reconstrucția unei camere de locuit din lagărul principal și o reconstrucție a unei parti din interiorul unei barăci de caramidă. Condițiile de trai au fost, de asemenea, ilustrate prin fotografii și reproduceri ale operelor de artă ale foștilor deținuți. La fel ca în blocul 6, au fost expuse fotografii cu pozele celor care au murit aici.
Blocurile 8 și 9 – Nu sunt deschise publicului.
Blocul 10 – Închis definitiv.
Aici se executau experimentele pe prizonieri de către dr. Carl Clauberg, dr. Horst Schumann, dr. Eduard Wirths şi dr. Mengele. A fost deschis o singură dată, la rugămintea unei foste deținute, care a trecut prin acele experimente şi a supravieţuit.
Blocul 11 – este cunoscut ca fiind „The Death Block”.
Avea mai multe roluri, dar cel mai important era cel de închisoare. Cei închiși aici erau supusi unui interogatoriu brutal care se termina, de cele mai multe ori, cu o sentință la moarte prin împuscare sau spânzurare.
Între anii 1941 – 1943, ofițerii SS au împuscat mii de oameni la Zidul Mortii (Death Wall) ce se află în curtea dintre blocurile 10 și 11. Aici au murit, în special, prizonierii politici polonezi. Aici au murit barbați, femei și chiar copii, precum și prizonieri de razboi evrei și sovietici. Tot în această curte prizonierii erau bătuti și pedepsiți prin tehnica „the post” în care deținuții erau legati de încheieturi și apoi acestea erau răsucite la spate. Acest Death Wall a fost demontat în 1944 la ordinele autorităților, iar ofițerii SS efectuau cele mai multe executii prin împuscare în camerele de gazare sau crematoriul de la Auschwitz II-Birkenau.
Blocul 12 – Închis pentru public.
Blocul 13 – Aici este expoziția dedicată exterminării romilor europeni (țigani).
Blocul 14 – Se spune că de aici au evadat trei persoane. Drept pedeapsă, pentru fiecare prizonier evadat, al zecelea prizonier, din acea baracă, trebuia dus în camera de tortură sau executat public. Aceasta era o metodă foarte bună pentru a reduce evadarea din lagăr. Când cineva vroia să fugă era oprit de ceilalţi din baracă pentru a nu fi pedepsiţi sau ucişi. Acum, aici, se gaseste expoziția Rusia.
Blocul 15 – Expoziție Polonia
Blocul 16 – Expoziție Slovacia, Cehia
Blocul 17 – Expozitie Austria
BLocul 18 – Expozitie Ungaria
Blocul 19 – Spitalul principal din lagăr.
Era folosit pentru deținuți în convalescență.
Blocul 20 – Spital boli contagioase.
Astazi, aici, se găsește expoziția Franța și Belgia.
Blocul 21 – Chirurgie.
Astăzi, aici, se găseste expoziția Olanda.
Blocul 22 – Închis pentru public.
Blocul 23 – Închis pentru public
Blocul 24 – Este prima caldire, pe care o văd vizitatorii, atunci când trec de poarta de intrare. Acesta era folosit ca bordel și ca bibliotecă. Ambele facilități, erau folosite de detinuți. Această cladire este, acum, folosita pentru stocarea documentelor de arhivă.
Blocul 25 – Bucătăria.
Blocul 26 – În acest bloc erau depozitate hainele și bagajele deținuților.
Blocul 27 – Expoziția „Shoah”.
Blocul 28 – Medicină internă.
Auschwitz II (Bierkenau) – Principalul punct de sosire și de exterminare
Auschwitz II – Birkenau – Poarta de intrare: aceasta este intrarea principala în Birkenau. Pe aici intrau trenurile ce transportau deținuții, din peste 23 de tari, spre moarte. Acest lagăr a fost construit pe teritoriul satului Brzezinka, nume care, în poloneză, are semnificația ”pădure de mesteacăn”.
Zona de descărcare: este cunoscută și sub numele de rampa, ce incepe imediat după poarta principală și continua sute de metri terminându-se lângă crematoriile II și III. Noii veniți, epuizati și confuzi, treceau imediat prin procesul de selecție. Cei selectați pentru a muncii se duceau într-o parte, celorlalti li se spunea ca vor fi duși să fie dezinfectați și vor primi o masa caldă, dar ei erau, de fapt, duși spre camera de gazare.
Turnul de paza: Acest turn se află la jumătatea distanței pe lungimea zonei de descărcare. Poarta duce spre un drum ce separă secțiunile BIIc and BIId. În spate sunt ruinele BIId (lagărul pentru bărbați).
Căruta Morții: aceasta era folosita pentru a colecta și transporta morții spre crematoriu.
Drumul către crematoriile Krema IV și Krema V: crematorii care erau folosite pentru a gaza şi arde prizonierii trimiși direct la moarte.
Ruinele crematoriului II: Crematoriile II și III au fost, ambele, construite de către deținuți. Fiecare clădire avea trei părți principale: camera subterana pentru dezbrăcare, camera de gazare și la parter camera cuptoarelor. Podul era folosit pentru uscarea parului femeilor gazate precum și pentru camere de dormit, pentru echipele de muncă forțată. În anul 1965, între ruinele celor două crematorii, a fost ridicat un monument care omagiază victimele acestui holocaust. Sunt construite plăci de granit acoperite cu metal în fiecare limbă a statelor care au avut prizonieri omorâți în acest lagăr, inclusiv română.
Ruinele crematoriului III: la 20 ianuarie 1945, folosind dinamită, detașamentul SS au aruncat în aer crematoriile II și III. Aceasta încercare, de a acoperi crimele savârșite, a fost doar parțial reușită. Camerele subterane au rămas relativ intacte așa cum s-a întâmplat și cu sistemul feroviar contruit în camera cuptoarelor.
Gardul interior: înca mai există mulți kilometri din acest gard construit din stâlpi de beton și sârmă ghimpată, folosit, în mare parte, pentru a separa tabara în secțiuni. Acest gard se află în capătul șinei, spre cladirea numită „Saună”.
Sauna (centrul de deparazitare): Această clădire a fost folosită ca centru de recepție și exterminare a paraziților, în special păduchi. Deținuții selectați pentru muncă, inclusiv nou-veniți, erau dezbracați și puși să aștepte, uneori goi, în apa rece, pentru hainele dezinfectate. Zyklon-B, aceeași cinaură folosita pentru a ucide oameni, era utilizată și pentru a ucide paraziții.
Balțile cu cenușă: Acestea conțin cenușa miilor de oameni ce au fost uciși la crematoriul IV, adiacent acestora.
Barăcile pentru carantină: aceste construcții din lemn, care, inițial, au fost concepute ca fiind grajduri pentru cai, adaposteau 800 sau mai mulți deținuți. Multe asemenea barăci au fost distruse, lăsând în urma lor un cimitir de fundații și coșuri.
Interiorul barăcilor: În paturile supraetajate dormeau între 6 și 8 oameni. Conducta de căramidă, din mijloc, era folosită pentru încălzire.
Latrinele din barăci: sub supravegherea gardienilor 500, 700 sau chiar mai multi deținuți, multi infectați cu tifos sau dizenterie, fără nicio posibilitate reală de a avea grijă de igiena personală, împărțeau această latrină.
Auschwitz III (Monowitz) – Lagăr de muncă
Mai mult de 40 sub-tabere pentru exploatarea prizonierilor ca sclavi, au fost fondate, în special pentru diferite instalații industriale și ferme germane, între anii 1942 – 1944. Cea mai mare dintre ele se numea Buna (Monowitz) și avea peste 10 mii de prizonieri, în mare parte evrei. Majoritatea au murit din cauza muncii grele, foametei, maltratării și execuțiilor. Cei ce nu erau în stare să meargă să muncească erau duși la camerele de gazare din Birkenau.
În noiembrie 1943, sub-tabara Buna, a fost tranformată într-o unitate administrativă separată, numită Auschwitz III.
Pe 18 ianuarie 1945, administrația taberei a evacuat prizonierii ce puteau mărsălui în Germania. Cei ce erau bolnavi sau prea slabi au fost lasați în tabără. Soldații armatei Roșii au eliberat acești prizonieri pe 27 ianuarie 1945.
În zilele noastre, cuvântul Auschwitz a devenit sinonim cu teroarea, genocidul și holocaustul. Aceste locuri, distruse de către naziști în 1945, au fost transformate în muzeu pentru a ajuta generațiile viitoare să înțeleagă atrocitățile comise în spatele acestor garduri. Din 2011, peste 30 milioane de oameni au vizitat acest loc.
O poveste impresionantă despre un român evreu care a fost prizonier aici și a supraviețuit, http://www.auschwitz.ro/
Ca fapt divers: am parcurs vreo 10km pe jos pe acolo și am mâncat la cantina de la Auschwitz I.
Date tehnice:
Taxe: Nici una, vizitatorii individuali nu plătesc nimic, doar ghidul costă.
Reguli: ai voie să faci câte fotografii vrei, fac excepție câteva camere unde nu ai voie cu flash și unele unde nu ai voie deloc.
Locația: Oswiecim, Polonia.
Drum: Sighetu Marmației > Satu Mare > Ungaria: M3, M30, DN3 > Slovacia: E71, E50, DN540, DN67 > Polonia: DN49, DN47, DN28, DN44 > Oswiecim.
Alina
Mihai
Alina și Mișu - Jurnal de călătorie 